Vama Veche

Pentru ca esti departe…Si acolo departe ai nevoie de ceva care sa te faca sa apartii…Pentru ca ai obosit sa nu apartii nimanui…Si indiferent de luminile orasului sau farmecul masutelor aliniate in bataia vintului pe strazile nostalgiei imperiului..seara cand ajungi acasa ai nevoie de cuvinte…Si mai presus de toate pentru ca eu vreau sa ai nevoie de cuvintele mele…Pentru tine…Si pentru ca EI n-o sa stie niciodata cine, cum, cand si in ce fel asfel ca vom fi aparati de propria poveste…pentru tine printzesa:………………………………………………………………………………………………………………….se trezise devreme in dimineata aceea si pentru o fractiune de secunda se gandi sa nu plece invcand cele mai serioase motive care se prabuseau unul dupa altul in timp ce,.

nemaiavand  rabdare sa astepte liftul fugea pe scari spre masina.Auzi, sa nu plece…Isi mai luase un tricou in afara de cel pe care-l purta, sapca, telefonul si toate cdurile. - Despre ce e vorba? intrebase ea intr-unul din primele mesaje pe care i le-a trimis iar el isi amintea foarte bine frica ce l-a cuprins cind a vazut mesajul.Frica de ridicol si de a fi refuzat, aceasta frica ii paraliza vointa si nu de multe ori a renuntat alimentandu-si astfel resemnat rezevorul de regrete.Ce sa-I spuna? Ca vazuse o poza si ca poza aia trezise in el toate amintirile lucruilor frumoase care ar fi putut sa i se intample?cine mai crede in ziua de azi asa ceva si nu te pune la zidul “vrajelii ieftine”?Sa nu sune?Nu, asta se mai intamplase si in trecut si stia bine ca nu era cea mai buna solutie.Cu o mana tragea de volan si cu cealalta, inundat de inconstienta linistita a omului plecat pe un drum fara intoarcere forma numarul timp in care nu se gandea la conversatia ce avea sa urmeze ci la aceleasi intrebari pe care si le tot punea de cateva zile.Forma numarul dar renunta brusc realizand ca se afla intr-un trafic infernal si putea distruge un discurs care si-asa se incapatina sa nu capet nici o forma.Nu mai stia ce se intimplase intre momentul in care formase a doua oara si vocea ei care ii spuse: - Ar fi o singura problema…Intre noi sunt cinci sute de kiometri distanta.Acum zambea pentru ca masina gonea irezistibil si el trecuse de kilomtrul 100.

Isi mai amintea doar caldura infernala de pe strada pe care el facea un numar inconstient dar exact de pasi inainte si inapoi in timp ce incerca sa o convinga de adevarul celor rostite si cu mintea paralizata de idea refuzului.Dar ea nu il refuza.Avea o voce moale care se forma in timp ce asculta si apoi inevitabil se transforma in sunet pentru ca brusc sa se opreasca si sa lase conversatia in suspans.El s-a obisnuit mai greu cu asta si de multe ori in interminabilele convorbiri ce aveau sa urmeze avea senzatia ca ea a inchis sau s-a interrupt.Dar ea nu inchidea.El o intreba:- Mai esti acolo?iar ea raspundea afirmativ cu aerul unei printese rasfatate usor atinsa de idea ca i se pune cuvantul princiar la indoiala.La inceput si-au scris mesaje.Era o forma delicata de a nu o deturna de la invatat.In scurt timp el a incalcat acest consemn si a inceput sa o sune o data pe zi seara la ora noua.Vorbeau orice avea legatura cu ei doi, cu felul in care se cunoscusera, vorbeau mult ore pina cand companiile de telefonie le intrerupeau convorbirile si ii trezezau din boala dulce a nedespartirii.Vorbeau ca sa se cunoasca pentru cand aveau sa se cunoasca cu adevarat si se minunau ca doi copii in fata destinului care pe el il facuse sa formeze numarul si pe ea sa-l asculte .Vorbeau pentru toate clipele de singuratate pe care le traisera in diverse colturi ale vietii lor lipsiti de curajul de a lupta cu toate acele momente.Vorbeau si  nu se mai saturau fara sa-si puna problema ca sunt doar doua voci care nu s-au aflat niciodata fata in fata  ci mai degraba cu siguranta ca atunci cand se vor vedea va fi la fel de frumos .In sfarsit vorbeau pentru ca nu mai puteau altfel iar ritualul orei noua seara fu curand incalcat de marunte alte convorbiri telefonice care sa conecteze doua suflete fara rabdare.Dupa 3oo dekilometri el incepuse sa simta emotiile care cresteau in masina si zambetul de pe fata lasase loc unei expresii  copilaresti de concentrare.Incerca sa se bucure de peisaj dar fericirea momentului nu lasa loc decat aceleasi melodii pe care o descoperise in dimineata aceea si care avea sa devina simplu si normal, melodia lor.Isi facea in cap tot felul de scenarii pentru a orchestra surpriza de a fi venit fara s-o anunte.Se gandea la tot felul de replici care sa o duca pe ea intr-un anume punct din orasul ei pe unde el sa treaca asa ca din intamplare si toate i se pareau bune asa ca nu se putu hotari la un singur scenariu.Gonea ca un nebun si de cateva ori se gandi negru la posibilitatea unui accident care sa-I distruga surpriza dar nu era destul ca sa-l faca sa incetineasaca.Isi spunea, irrational, tamp si indragostit, ca nu i se putea intampla lui una ca asta…realizand in acelasi timp ca toti oamenii ajunsi intr-o asemenea situatie neagra se vor fi gandit la acelasi lucruri.Dar din nou singurul rost al acestor ganduri era trecerea timpului si ncidecum trezirea la realitate a subiectului in cauza.Cu 30 de kilometri inainte de final o suna profitand ca se afla int-un oras aglomerat.O suna sa se planga de trafic de caldura si de un oras pe care nu il mai suporta si care gazduieste nonsalant vietile monotone a milioane de oameni iar el isi doresste sa scape sau sa nu se supuna si asa mai departe isi spunea in sinea lui in timp ce mecanic o facea sa creada ca avea o zi cit se poate de normala.Ii spunea toate astea cu voluptatea unui animal de prada care calculat si rece inca se joaca in preludiul dinaintea marelui ospat.Se simtea calculate cu buna stiinta intr-un preludiu la fericire si aproape ca ar fi vrut sa mearga mai incet ca sa savureze si sa inghete acele momente in timpul amintirilor sale.Avu chiar puterea odata intrat in oras sa mearga la un bancomat si cateva minute mai tarziu sa astepte sa isi spele masina.Urmari apoi un taximetrist pe care il platise sa –l duca la adresa ei.Obtinuse numele strazii asa intr-o doara cateva seri inainte cand ii incoltisera in minte, idea, dorinta si hotarirea de a veni.Nu era pe deplin lamurit daca facea asta pentru ea sau pentru ca el nu mai traise asa ceva de mult, pentru ca se simtea din nou reprezentantul tuturor indragostitilor din lumea intreaga, mirat pina la indignare ca lumea il priveste cu condescendenta cand el le impartaseste acest sentiment unic si de nepatruns nemaitrait de nimeni altcineva pana atunci.O suna si vorbira tot felul de fleacuri.La un moment dat el ii spuse ca ar vrea sa-si impartaseasc unul altuia imaginile pe care le vad in fata ochilor asa cum mai facusera cand se uitau simultan la cer si se simteau impreuna.Ii spuse ca el e in fata casei lui si se uita la blocul de vzavi care nu mai e asa de gri pentru ca o mare reclama rosie acopera o buna parte din el si ca orasul lui in general nu mai e asa datorita exploziei de reclame.Ea raspunse ca vede o cladire alba pe care el o identifica si isi conduse masina catre ea cu  concentrare de felina.Inima.Da inima incepuse sa faca ce stia mai bine.O intreba ce mai vede.Ea ii spuse ca o parcare.O intreba ce masini sunt in parcare.Iar ea ca un copil cuminte care nu banuie ce I se pregateste incepu sa le enumere cu o candoare care lui ii accentua bataile inimii.Enumera si masina lui si se opri.El cobori din masina.Nici o reactie .Uimit o intreba ce vede langa masina iar ea raspunse cu aceeasi candoare de primavara timpurie ca nu vede decit fundul masinii.El facu un pas.Doi.Lumea incepu sa se invirta Doamne Dumnezeule nu pot sa cred esti aici el se invirtea cu incetinitorul ca o victima in bataia unei pusti nevazute care incerca sa localizeze de unde se trage  Doamne Dumnezeule nu pot sa cred esti aici usa unei scari de bloc se dechide dar nu e ea asteapta-ma jos ce ar fi putut sa faca altceva soarele stralucea si linistea din parcarea inconjurata de blocuri lasa loc unei fete inalte si blonde care vine spre el alergand si se opreste in fata lui si lumea se invirte din nou in jurul lui si el se intreba de ce s-a oprit ea pentru ca ea sa se arunce la pieptul si gatul lui iar el sa simta caldura celui mai frumos om din viata ultimilor lui ani si inima ei care-I stampileaza pieptul si ochii albastri care rostesc toate cuvintele din lume si da ea il strange in brate si lui nu-i vine sa creada ca melodia lor porneste chiar atunci nu! e la mijloc unde e partea cea mai frumoasa si o strange in brate pentru toate orele in care n-a putut s-o faca si pentru prima data nu se mai gandeste la el ci la sufletul cald care ii tremura in bratze si care nu are nici o legatura cu toata lumea asta si nici macar cu pozele care vor altceva de la ea dar lui caldura ii trebuie si ochii  care nu-l mai lasa si lumea se invirte si muzica da am venit  m-am urcat in masina si am venit asta e sunt aici nu conteaza pentru cite ore avem trei ore si lumea se invirte iar ea nu-l slabeste din strinsoare si el simte ca in curand nu va mai putea si ca va izbucni in plans pentru ca nu poti duce atita fericire si trebuie sa plangi pentru ca nu credeai ca atita caldura mai poate sa existe si ca nu ti-era tie dat sa traiesti o asemenea poveste dar inima ei bate si ii loveste pieptul si el o strange in brate si lumea se invarte si ei se prabusesc sarutul lor care vine normal pentru ca asa trebuie sa seintimple in asemenea siutatii si o saruta lung si da asta este exact sarutul pe care si-l dorea asta e si buzele ei sunt ca si ea calde si moi si lumea se invarte in parcarea dintre blocuri in care un baiat in bermude saruta o fata blonda si stau nemiscati langa o masina cu usa deschisa din care se aude o muzica lenta…

Corzile vocale aratau bine.Facuse progrese.Dupa o saptamana de tacere…Era fericit.Cu o seara inainte si-ar fi dori sa cante.Avea o melodie in cap si ar fi vrut sa o fredonezeze.Atunci s-a simtit pentru prima data incarcerat.Altminteri nu-l deranja sa-si auda doar gandurile.Peste o alta saptamana avea sa revina la viata.Avea sa vorbeasca…Simtise ca va ajunge aici inca din perioada in care se afla in studio.Atunci a fortat.Ca sa termine.Pentru anumite cantece vocea ragusita I s-a parut perfecta si senzatia ca putea controla raguseala asa cum vroia el l-a facut sa creada ca e doar  oboseala nicidecum ceva mai grav.Apoi a venit lansarea.Prima seara.Era obosit.Nu simtea nimic.Emotiile nu mai puteau gauri o crusta de indiferenta construita din mii de motive si cuvinte.Privea din culise cum se umplea sala si gandul, altadata magulitor, ca oamenii aia care se se scurgeu incet incet venisera pentru ei, gandul acela nu-i mai infiora pielea.Poate cand se vor stinge luminile…se gandea…da intr-adevar cind s-au stins luminile  a simtit ceva…totul se stergea din mintea lui tot drumul lung pina la acel moment disparea undeva in ceata…eugen era deja in scena si lumea urla…apoi lapi, liviu, traian…si el…publicul s-a umflat…n-a vrut sa-l priveasca multa vreme…nu era sigur ca poate sa-l infrunte si alerga dintr-o parte in alta a scenei fara sa-l priveasca…un cantec doua trei…pina cand dintr-odata privirea i-a scapat in sala…un om, un singur om…simtea cum I se zbat lacrimile in ochi si genunchii nu-l mai asculta…un singur om care il privea din sala…si pe care nu banuia ca il va zari acolo…bucuria se invirtea in stol in jurul lui si isi facea loc inauntru in timp ce lacrimile se inghesuiau sa iasa si el nu vroia sa le lase pentru ca lumea ar fi crezut.. dar ce mai conta ce credea lumea, el venise si statea acolo in mijlocul oamenilor zambind si dandu-I putere, multa putere fara ca macar s-o stie… da pentru el avea sa cinte tot restul serii…pentru ca anumite legaturi sunt indestructibile si nu a fost nevoie decit de o privire ca Tudor sa realizeze ca unele lucuri sunt cele cu adevarat importante si ca un om poate  trezi in tine ceea ce alti patru mii nu au reusit…da acum era puternic si pina si publicul incepuse sa simta fara insa sa stie ce l-a facut pe Tudor sa prinda chef si vana si sa cante si sa danseze pina la epuizare…ar fi vrut sa le strige in gura mare: bai, voi stiti cine e in sala? Dar nu a facut-o pentru ca vroia sa mai conserve energia pe care i-o furniza acel mic secret…avea sa marturiseasca insa publicului mai tarziu cand partida era deja castigata…

…pentru prima oara dupa trei trei saptamani se trezise mai tarziu si asta ii dadea osenzatie de inutililtate.O teama in stomac i se instalase I acea perioada ca un soi de alrma gata sa se declanseze la cel mai mic.Cine fusese vinovat ca piesa era cu un ton mai sus?Nimeni.Eugen o trimisese lui Bobita iar Bobita instalase proiectul asa cum il primise.Tudor a inregistrat doua zile.Cu un ton mai sus.Din mi nu din re.Era seara tarziu cand a aflat si fusese o zi in care nimic nu-I iesise.Nu stia cum sa reactioneze.Mai muncise si inainte in zadar niciodata insa cu timpul pe cap.Isi lua ramas bun si se urca in masina.Nu avea pe cine suna.Nu avea la cine urla.Incerca sa gaseaca o masina care sa-l enerveze ca sa poata intra linistit in ea.Nu, nu avea cum sa faca un accident premeditat dor nu era nebun.Orasul I se derula impasibil prin fata ochilor.Cum ar fi fost s-o intalneasca in supermarket? Asa abatut cum era sa vina la el si sa ii spuna: - Ar fi bine s maninci mai sanatos nu sa-ti cumperi tot felul de prostii…- Cine esti tu? – Nu conteaza, o fata care observa ca esti vraiste si maninci noaptea tarziu.Cersesti sa fii tinut in bratze…O cere tota fiinta ta. Supermarketul era gol.Avea nervii intinsi la maxim – Va rog nu va spijiniti de tejghea pentru ca noi punem mancare acolo, ii spuse o vanzatoare.- Puneti mancare aici?Adica vreti sa spuneti ca mincarea din casolete atinge tejgheaua de care ma sprijin eu acum?- Haideti domnu’…- Nu eu va intreb, atinge mancarea tejgheaua- Da; poate atinge, raspunse vanzatoarea sec.-Da,alo da, nu, sunt intr-un cacat de supermarket…Sa doarma.Sa doarma.Eugen il incurajase.II spusese ca important era sa iasa bine si ca nu mai trebuia sa tina cont de timp.Tudor sa lase totul deoparte si sa traga

vocea.Tinea mult la Eugen.Venise in formatie cu cinci ani in urma cind au realizat ca aveau nevoie de chitara.Era calm si artist Eugen.Si deschis.Tudor lucra foarte bine cu el.Venea cu o piesa pe care Eugen o asculta calm.Apoi isi lua chitara si incepea sa se joace in surdina pina cand gasea o solutie ritmica si armonica si piesa se ingrasa si prindea contur si Tudor era fericit.Lucrasera foarte bine la disc.Da, ar fi fost minunat ca ea sa existe.In acea seara.In acel supermarket.Sa ii spuna lucruri si sa-si schimbe numerele de telefon.In sfarsit afara era vara.Tudor nu reusea sa-si relaxeze fruntea.Era incruntat si parca paralizase in acea atitudine.Pe oricine ar fi sunat i-ar fi spus ca o sa fie bine.O sa fie bine.Isi spunea ca era deja bine din moment ce era sanatos…Isi spunea lucruri care sa ii aduca aminte ca de fapt e fericit…Si cand era gata sa se convinga isi amintea.Din mi nu din re.Si partea de rap.De ce sa o traga un rapper?Nici macar nu era asa rap.Poate era mai bine  sa renunte la atita interpretare si sa se preocupe de ritm.Partitura de voce trebuia sa fie ritmica.Chiar in detrimentul interpretarii?Diferenta de nuante intre o varianta si alta era prea mica.Se putea pierde.Da, categoric pina la urma e muzica nu teatru…Plus ca diferenta era prea mica si insesizabila.Oamenii asculta ce le dai.Da, era clar;Vocea trebuia sa fie ritmica. Maine avea sa refaca tot.Inca o piesa ca manastirea lui Manole.Dar Ana? Ana nu era in supermarket.Iar Tudor construia singur zidul. In jurul lui…Zidul lui nu se surpa.